În viaţă totul este paradoxal, un exemplu: se spune că o judecată bună vine în urma unor experienţe negative, iar experienţele negative vin în mod precis în urma unei judecăţi rele.

Când pui punct, înseamnă că vrei să o iei de la capăt. Când pui virgulă înseamnă că, totuşi, vrei să continui, deşi poate în final regreţi că nu ai pus punct. Virgula este punctul care plânge că nu ai luat-o de la început.
Esenţial în viaţă este să o trăieşti frumos, să iubeşti, să te bucuri de fiecare lucru, să poţi să ieşi din orişice situaţie cu zâmbetul pe buze, chiar dacă cei de lângă tine nu pot, iar dacă s-a terminat un lucru, să poţi zâmbi că el s-a petrecut, că ai avut privilegiul să faci acel lucru, nu să fii supărat că s-a terminat tot ce-a fost frumos.
Văzută dintr-o perspectivă depărtată şi „de undeva de sus”, viaţa umană văzută în întregul ei are caracterul unui spectacol dramatic, dar care în mod paradoxal, atunci când este privită în amănunt, are caracterul unui spectacol comic.

Viaţa este valoarea supremă a omului pe pământ, fiindcă ea este suportul tuturor celorlalte valori, care o exprimă şi o impun în fruntea tuturor acestora.