Trăim într-o societate multi-culturală care își revine, încet-încet, din tot acest amalgam de angoase, depresii, stări de nesiguranță. Literatura poate și trebuie să fie și în aceste timpuri cea care vindecă rănile minții, ale sufletului și ale trăirii noastre. În această linie de vindecare se regăsește și prezentul volum al prolificei prozatoare Delia Cenan, sugestiv intitulat Copilul Șaman, care ne deschide portalul unei treceri dincolo, ne invită să pornim la o călătorie prin timp și spațiu, luându-ne părtași la pelerinajul său prin lumile și existențele tot mai complexe și determinative devenirii noastre.
Descrierea satului spre care se îndreaptă pașii noștri în alăturarea față de cei trei copii, ca trei imagini ale timpului, ca trei axe speciale, de parcă ar fi cei trei copii ai lui Moș Timp, trecutul, prezentul și viitorul, trei imagini ale aceluiași chip, ne reamintește de copilăria noastră – Eliana, Lucian și Stelică. Nyol și Alina sunt, parcă, nuanțări ale unui prezent continuu, care conturează acțiunea determinativă a Elianei.
Autoarea reușește să contureze frumos aceste trei axiologii ale volumului, oferindu-ne, oarecum, indicii pe parcursul fiecărei file a acestui volum, nuanțând, creionând frumos fiecare detaliu.
Chipul bunicii răsare ca o icoană a iubirii materne, cea care îngrijește, îndeamnă, apără, protejează, învață. Este ca o lumină celestă a celor de sus, cea care aduce înțelepciune planului terestru.
Dialogurile, descrierile alternează într-un mod plăcut, determinând o lecturare liniară a volumului. Totuși, o oarecare metaforizare a limbajului ne determină să relecturăm anumite pasaje, lucru care este benefic pentru buna înțelegere a acestui roman bine scris de prozatoarea Delia Cenan.
Prezentul volum, Copilul Șaman, al prozatoarei Delia Cenan ne îndeamnă la o regândire a viețuirii noastre, la o introspecție, la reîntoarcerea la vatra primordială sub semnul Mamei Natură și a Tatălui Univers.

dr. Victor Constantin Măruțoiu,
membru al Uniunii Scriitorilor din România