Poet teluric și vivace, disecat de avânturi revoluționare lexicale, dar și de melancolii livrești, Octavian Sergentu s-a născut liric pe ambele maluri ale Prutului, frânt de o istorie nedreaptă, dar sigur trecătoare. Îndrăgostit de metafore inedite și de acribia unei lecturi solide din lirica universală, poetul Octavian Sergentu și-a făcut un nume în noul val al poeziei românești contemporane. A reinventat o isagogie a „cuvintelor tăiate” în spiritul avangardei poeziei clujene post-decembriste, fără să fie temător în fața unei concurențe loiale din partea unei generații care și-a asumat cu seninătate trecutul pentru ca apoi să-l demanteleze brutal, în vederea unei noi construcții lirice, care începe să fascineze preajma și să devină o direcție în istoria literaturii române.
Octavian Sergentu și-a asumat o cultură vastă și eclectică, devenind un analist al geopoliticii unui „heartland”, mereu vibrant, seducător și surprinzător ca și poezia pe care o scrie. Spirit combativ și ființă sensibilă, poetul și-a tras sevele unei lirici asumate de un multiculturalism specific unei geografii suprapuse și a unei multiculturalități sinergice, între granița culturilor latine și cele slave.
Astăzi, Octavian Sergentu ne provoacă tonic cu un nou volum, Colivia cu trandafiri, o încercare tainică, seducătoare, de a introduce cititorul în simbioza unui limbaj cifrat, deschizător de curaj și noi începuturi. Cartea este o sumă de panseuri compuse în stilul poemelor în proză, în care ne cheamă dramatic să ne desfătăm în sublime înțelesuri îmbrăcate în mistere și metafore încântătoare.

Ionuț ȚENE