...La auzul acestui dialog firesc, toți cei ce locuiesc în satele Țării Oașului știu că au ajuns în dimineața zilei de Ajun a Crăciunului. „Ne-o agiutat Tătuca Sfânt să mai agiungem un an a corinda, că... cine ști` la anu` ce a hi!”
Conștienți de efemeritatea vieții, dar mereu ancorați în nădejdea îndreptată spre Dumnezeu, oșenii sunt încă printre cei care duc mai departe tradiția colindatului în perioada marelui praznic al Nașterii Domnului. În această zonă binecuvântată de Dumnezeu cu oameni harnici se află și satul Valea Seacă. Aici, încă de dimineață, în ajunul Crăciunului, „cu straița în grumaz”, pruncii pornesc în sat să vestească nașterea Pruncului.
Casele sunt luate la rând, fără să se sară peste vreuna. Vestea cea bună a Nașterii lui Hristos trebuie dusă tuturor, dat fiind faptul că și Hristos S-a adus pe Sine în lume pentru întreaga omenire, nu doar pentru unii.
De-a lungul celor 48 de ani pe care i-a petrecut în Valea Seacă, doamna profesor Norița Popa-Bota a avut prilejul de a asculta multe colinde, unele din ele de-ale satului sau ale zonei folclorice a Oașului, altele infiltrate. Pentru a păstra textele acestor colinde, doamna Popa-Bota a cerut elevilor să le scrie de mână și să le aducă la școală pentru a fi păstrate. Vom regăsi printre ele colinde vechi, cu texte înțesate de regionalisme și arhaisme, texte transcrise aproa-pe fără niciun semn de punctuație.
Melodiile unor colinde sunt asemănătoare cu liniile melodice ale țâpuriturilor oșenești, însă, ca mod de interpretare, am constatat o anumită delicatețe și sensibilitate în zona Valea Seacă și Tarna Mare, comparativ cu zona Bixadului sau cea a Călineștiului, unde colindul e cântat în-deosebi de tineri, de feciori, cu acompaniament de ceteră și zongoră, într-un mod mult mai pregnant, colindul fiind aproape un strigăt de luptă.

Asist. cercet. dr. Ioan Popa-Bota