Figură publică remarcabilă, consul al Republicii Malta la Bari, Matteo Bonadies a primit numeroase premii literare: Cesare Pavese, Premiul Internațional al Academiei Internaționale „Eurafram”, Lizza d′oro Marina di Carrara, Premiul Internațional al Criticii Euro-Afro-Americane, Premiul Carter.
Cartea de față, Chiar și soarele apune (Anche il sole tramonta), este o „biografie” a unui italian, Luciano Manzi, care, asemeni multor locuitori ai „cizmei”, a părăsit meleagurile natale în căutarea unei vieți mai bune. Este, în fond, povestea de succes a unui dezrădăcinat, fapt destul de frecvent în a doua jumătate a secolului trecut și în primele decenii ale secolului nostru, când mulți au pornit pe drumul exilului, dorindu-și împlinirea pe plan profesional și personal, nu doar din Italia, ci și din estul Europei ori din celelalte continente, cu locuitori atrași de „tărâmul făgăduinței”, fie el american ori european.
Narațiunea se desfășoară liniar aproape permanent, doar spre final se întrepătrund prezentul, trecutul și viitorul, așa cum acestea se suprapun în mintea protagonistului octogenar, dar și pe parcurs, dovadă fiind alternanța timpurilor verbale.
În concluzie, o carte care atinge problemele lumii actuale cu măiestrie, făcând o adevărată radiografie a prezentului.
Ceea ce trebuie admirat, deopotrivă, este lipsa de ostentație stilistică, dar și absența secvențelor voit șocante. Profunzimea observațiilor face ca această carte să se adreseze deopotrivă celor angajați în lupta cu viața, absorbiți prea mult de dorința de a parveni, fiind un semnal de alarmă, cât și celor tineri, căci reprezintă o adevărată lecție de viață.
Și cred că nu întâmplător traducătoarea excelentă a cărții, Stela Ioniță, este o distinsă și talentată profesoară de limba și literatura română, pentru care evoluția ulterioară a celor pe care i-a îndrumat de la catedră contează la fel de mult peste ani.

Prof. MIOARA GOIAN