Iulie 1917. Scena (care poate fi un plan înclinat) reprezintă curtea unei gospodării ţărăneşti sărăcăcioase, din marginea de nord a Câmpiei Transilvaniei. În spate este schiţat peretele unei case, cu un gard în prelungire. Pe laturi sunt trunchiuri de pomi sau copaci (care vor constitui cadrul scenic al tabloului 2).
Sunt câteva scaune sau laviţe la îndemâna oamenilor, de aceeaşi factură rustică. În scenă se găseşte o ţărancă, toarce din caierul de cânepă, e îmbrăcată în port tradiţional cu haine lucrate de mâna ei şi predominând culorile alb-negru, încălţămintea adecvată condiţiei sociale; toate evidenţiind sărăcia.