La 19 ianuarie 2019 s-au împlinit 100 de ani de la instaurarea administraţiei româneşti în Cluj-Napoca, prin numirea de către Consiliul Dirigent al Transilvaniei a unui primar român, şi anume pe dr. Iulian Pop, în fruntea Primăriei Clujului, respectiv prin numirea unui prefect al oraşului Cluj, în persoana lui dr. Valentin Poruţiu, şi prin numirea unui prefect român al judeţului Cluj, în persoana lui dr. Simion Tămaş, fost ofiţer român în armata imperială, ca şi dr. Iulian Pop.
Ce a reprezentat, aşadar, instaurarea administraţiei româneşti în Cluj din perspectiva celor 100 de ani de la 19 ianuarie 1919 până astăzi? Putem privi acest fenomen împărţind această perioadă pe trei secţiuni: interbelică, comunistă şi perioada 1989-2019. Nu intră în discuţie perioada Diktatului de la Viena, 1940-1944, când Clujul a fost din nou sub administraţie ungară şi când s-au produs cele mai mari tensiuni interetnice.
Privind în urmă cei 100 de ani de la instaurarea administraţiei româneşti în Cluj, constatăm că fondul problemei, în chiar condiţiile sinuoase şi grele ale desfăşurării acestei administraţii, a contat enorm, şi anume eliberarea urbei de pe Someşul Mic de chingile tiraniei privilegiilor milenare şi accederea românilor şi a tuturor etniilor şi confesiunilor la egalitate, libertate şi democraţie. Apoi putem vorbi de bilanţuri pozitive şi de cele negative datorate contorsiunilor istorice din acest veac. Clujul, dăinuind prin secole într-o mare de români din jur, nu putea să continue la nesfârşit cu nedreptăţi istorice flagrante, în chiar această mare etnică ce dădea caracterul naţional al Transilvaniei. O privire optimistă spre viitor o dă atât Primăria, pentru faptul că preia numai modele de bună practică în domeniul administrativ, cât și pentru faptul că locuitorii de azi ai municipiului dau dovadă de o maturitate intelectuală şi morală care îi fac să accepte marile valori ale Europei unite, cu principiile ei de bună şi armonioasă înţelegere între cetăţeni, indiferent de etnie, religie şi convingeri politice.