A fost odată, într-o ţărişoară mică, o tânără prinţesă care se numea Cezara. Şi aşa cum se întâmplă de obicei, părinţii au învăţat-o, de mic copil, ce e bine şi ce e rău.
- Pentru că numai dacă ştii să faci această deosebire poţi creşte şi deveni un om adevărat şi puternic -, începu împăratul să-i explice tinerei prinţese care, cu ochii ei mari şi verzi, îl privea foarte atentă şi cuminte. Dacă ştii ce e binele, ştii imediat ce e bunătatea. Ştii tu unde stă bunătatea? -, o privi împăratul întrebător. Dar pentru că mica prinţesă ridică din umeri, el continuă:
- În noi. În inimile noastre. Cum faci o faptă bună, bunătatea din sufletul tău creşte, tot mai mare şi mai mare. Într-un târziu bunătatea din sufletul tău se transformă în dragoste. Dragoste pentru cei cu care trăieşti, dragoste pentru ceea ce faci şi dragoste pentru locul în care te-ai născut.