Cu ajutorul lui Dumnezeu, iatã că a zărit lumina soarelui şi urmãtoarea cãrticicã de poveşti, pe care o dedic tuturor copiilor, prietenilor şi oamenilor pe care viaţa mi i-a adus în cale pentru ca eu sã-mi învãţ lecţiile care mă definesc ca şi om.
Copiii sunt binecuvântãri trimise din cer pentru ca să ne lumineze pe noi adulţii, care am uitat miracolul de a trãi frumos şi de a ne bucura de toate darurile primite.
Viaţa este minunatã, dacă redevenim în adâncul sufletului copii. Astfel vom redobândi inocenţa, blândeţea şi dragostea lor şi vom reuşi să trãim frumos în aceastã lume şi sã ne bucurãm de lucrurile mãrunte care ne pot face viaţa mirificã!
Primãvara este cel mai aşteptat şi iubit anotimp. Zâna primãverii, cu mantia sa plină de lumină, flori şi fluturaşi, împarte din splendoarea tinereţii şi a voioşiei ei pretutindeni. Ea nu ar mai fi la fel de frumoasã fãrã culoarea şi parfumul ghioceilor, brânduşelor, lãcrimioarelor, panseluţelor, lalelelor şi al narciselor, care ne încântã cu frumuseţea lor. Florile ne aduc bucurie în suflet, ele încep sã îmbrace pãmântul în culori şi la fiecare zâmbet al primãverii apare o nouă floare. Întreaga natură renaşte, fluturii zboarã, albinele îşi încep polenizarea şi dulcele zumzet printre flori, iar pãsãrile cãlãtoare revin în ţarã. Cu toţii ne bucurãm de darurile primite de la Dumnezeu în aceastã perioadã a anului. Era o zi frumoasã cu soare, în calendar era trecutã ca fiind cea care deschidea luna lui mãrţişor. Soarele strãlucea pe cer, totul pãrea de basm. Deodatã se auzi un ciripit, apoi parcã se porni o simfonie a pãsãrelelor. Plãpândul ghiocel, simbol al primãverii, pãrea mai vesel ca niciodatã. Era fericit cã el poate să vesteascã sosirea primãverii