Din loc în loc se pot vedea pânze de apă albăstrii scuturate în voie de mâini magice. Rațele sălbatice și pescărușii completează peisajul parcă ușor adumbrit de orele serii strecurate ingenios printre sălcii pletoase. Liliecii înfometați zboară în zig-zag prinzând gâzele mai puțin norocoase.
Ne plimbăm pe mal, admirând vietățile legate unele de altele prin propriile instincte. Câini de rase felurite se întâlnesc și se salută în felul lor. Se gudură, dar și latră uneori suficient de vocal. Mie îmi cam produc, sincer, un pic de teamă. Încerc să mi-o înving, să nu devin subiect de zâmbete din partea stăpânilor care îi lasă liberi, fără lesă.
Bicicliștii își fac tura de seară. Persoane singure sau însoțite de copii se plimbă agale. Pe o bancă un bunic și doi nepoți, copii de grădiniță, privesc păsările alunecând ca într-un dans pe fața mișcătoare a apei. Arunc bucățele de pâine păsărilor și reușesc să le adun lângă mal, dornice să apuce cu ciocul fărâme de hrană.