Viața este ca un râu care în drumul său – uneori lin, alteori năvalnic – ne duce în locuri la care ne-am fi așteptat mai puțin… sau mai mult. Uneori ne trezim departe de cei dragi, de zâmbetul mamei, de chipul blând al tatei, de frații, de bunicii noștri care ne-au făcut din copilăria la sat o poveste de neuitat. Atunci când îți este greu, când dorul de casă te frământă, îndreaptă-l spre Patrie. Dragostea de patrie, de neam, de pământul nostru sfânt este rădăcina și viața poporului nostru înaintea lui Dumnezeu, este credința cea dreaptă în Hristos. ,,Patria este pământul plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor noștri.
Pentru ca să fie o patrie, trebuie să fie mai întâi religia strămoșilor, sfânta cuminecătură a sufletelor, calda adorație a acelora care au fost și nu mai sunt decât oseminte și țărână” (Delavrancea). Îndreaptă-ți dorul spre glia străbună când te simți singur, amintește-ți de mirosul florilor din grădina de acasă, amintește-ți de lătratul și săriturile de bucurie ale câinelui din curtea părintească, lasă emoțiile să te umple de căldura celor ce te așteaptă acasă. Cu ani în urmă am trăit experiența „traiului printre străini”, pentru o perioadă de câteva luni. Atunci am înțeles cu adevărat ce înseamnă… dorul! Deși aveam de toate, mâncare bună, cazare bună, o vorbă frumoasă, câteva ore pe zi libere, tot nu am putut să mă adaptez. Uneori simțeam un gol imens în stomac, o stare de letargie pe care nu o puteam înțelege.
Așa cum obișnuiam și acasă, duminica mergeam la biserică, de fapt într-un loc închiriat, improvizat, cu un altar adaptat la spațiul disponibil, dar plin de confrați. Mare și frumoasă mi-a fost surpriza când am descoperit că toți veneau să-și aline dorul de cei dragi, că toți înălțam câte o rugăciune pentru noi și pentru cei rămași acasă. Am fost, de asemenea, impresionată de preotul care slujea cu toată ființa sa, care în cuvântul de învățătură strecura multe vorbe și povețe care să le amintească tuturor că Dumnezeu este alinare, că Maica Domnului este nădejdea tuturor. Atunci mi-am propus ca, dacă viața îmi va oferi posibilitatea de a reveni printre frații de peste hotare, să le aduc un strop de bucurie, să le ofer un dar care să le amintească de România, „Grădina Maicii Domnului”!