Dincolo de puternica încărcătură emoțională a versurilor, cartea aceasta are darul de a deveni o mărturie prețioasă a unor vremuri uitate de unii și necunoscute de alții. Ele au darul de a se constitui și în „amintiri” despre unii oameni care au trăit cândva și au scris istoria tărâmului de miracol și poveste care este Voivodeniul. Și să nu uităm că „amintirile sunt singurul paradis din care nimeni nu ne poate izgoni”.
Sunt, de asemenea, impresionante temele exis¬ten¬țiale, uneori pline de tragism, abordate de autor în aceste versuri, cum ar fi: dialogul cu moartea, anticiparea și pregătirea pentru momentul Marii Treceri, importanța spovedaniei și, nu în ultimul rând, pildele date celor care rămân etc.
Mesajul transmis și insinuat este că Dumnezeu există, că înviere, nemurire și veșnicie există. Că nu totul se termină în moarte. Că feno¬menul tainic al morții nu este sfârșitul vieții, ci o realitate de „trecere”, de la lumea concretă, vizibilă, la veșni¬cia lui Dumnezeu, că este doar „pragul” care separă tărâmul a ceea ce este trecă¬tor, de ceea ce este veșnic și netrecător.

Pr. Conf. Univ. Dr. IOAN-MIRCEA IELCIU
Facultatea de Teologie “Andrei Șaguna” Sibiu