Trăim într-o lume multinațională, multietnică, multiculturală, datorită co-existenței națiunilor, popoarelor, grupurilor etnice, a culturilor și civilizațiilor ce le reprezintă. Coexistă culturi și civilizații străvechi, multimilenare, milenare, de vârstă medie și tânără, culturi și civilizații moderne și postmoderne, informațio-nale, gentilico-tribale și feudale. Coexistă culturi și civilizații orientale, occiden-tale, oceanice. Este, prin urmare, existent pluralismul culturilor și civilizațiilor la care, prin lectură, vizionări de filme și călătorii, ne raportăm. Astfel ne extindem orizontul de cunoaștere, ne consolidăm atitudinile față de ceea ce ne diferențiază în raport cu reperul identității noastre naționale, etnice, lingvistice, culturale.
Din această perspectivă, psihologic, avem două trebuințe – nevoia de identitate și nevoia de alteritate.
Nevoia de identitate ne conferă suportul echilibrului interior ce depinde de cunoașterea și acceptarea provenienței familiale, rasiale, sociale, etnice, naționale, de cultura generală și de specialitate, de nivelul realizării și exprimării noastre sociale. Dezechilibrele în aceste planuri aduc suferințe și complexe de inferioritate ori de superioritate. De noi depinde, în mare măsură, să ne construim propria identitate socială, culturală, prin autoinstruire și autoeducație. Sunt frecvent întâlnite și identități personale din medii multietnice și multiculturale, date fiind căsătoriile etnic/naționale mixte, stabilirea în alte țări decât cele natale, ceea ce determină exercițiul libertății de recunoaștere și acceptare a propriei identități.
Nevoia de alteritate are ca temelie faptul că omul este o ființă socială, de aceea ne raportăm la alți oameni, la alte comunități, la alte culturi, la alte uni-versuri lingvistice și spirituale. Și la nivelul aceleiași comunități, populația majo-ritară conviețuiește cu alte categorii etnice, fenomen care se diversifică și se complică din cauza migrației. Din simpatie ori de dragul păcii sociale, conviețuirea trebuie să fie în bună înțelegere și respect reciproc în temeiul toleranței. Politica statală creează cadrul legal al raportării la ALTUL, diferit ca naționalitate, etnie, cultură, univers lingvistic și spiritual, prin modalitățile dialogului cultural. Cunoașterea CELUI diferit ca naționalitate, etnie, cultură, religie este baza atitudinilor de acceptare, respectare a diferențelor pentru și de dragul armoniei sociale.
Călătoriile în locuri mai mult sau mai puțin în-depărtate sunt exerciții de cunoaștere și admirație, sunt confirmări ale atitudi-nilor de acceptare, înțelegere și respect față de diversitatea națională, etnică, culturală, a gradului ridicat de toleranță, un mod de a exclude și condamna naționalismul nociv și xenofobia. Unele locuri îndepărtate, extraeuropene (pentru noi) sunt asociate cu EXOTICUL. Ne este familiară exprimarea dorinței de a călători în zone exotice ori a bucuriei și satisfacției vizitării unor locuri exotice.

Autoarea