Caietul de la Mănăștur. Poezii și poeme. Ediția a III-a revizuită și adăugită

Scriu poezie de la 10 ani… Într-o seară, după ce plecasem de la şcoală cu colegul meu Amos Chitta care cânta şi el la violoncel, aflându-ne la el acasă, ăsta s-a apucat să-mi spună că a găsit caietul de poezii a fratelui său mai mare, Doru, elev la şcoala normală, şi s-a apucat să-mi recite câteva, aşa, în bătaie de joc… Tocmai când se încinsese de-a binelea, iată că a intrat pe uşă fratele lui, care văzându-şi terfelite versurile, a sărit să-i smulgă caietul din mână şi să-l urecheze… Eu unul am plecat, nemaiaşteptând sfârşitul conflictului, dar viermele poeziei intrase în mine.
Era într-un fel ca viermele Zamir, care după tradiţiile evreieşti se zice că ar fi servit lui Moise ca un fel de laser pentru a-şi scrie în piatră Tablele Legii…