„Era frumușică și știa și ceva carte. Terminase opt clase și se măritase. Luase un băiat sărac, dar cuminte, harnic și cu servici bun, mecanizator agricol. Socru-său a fost pădurar, iar taică-său un bun gospodar, om cu stare, și într-un an și ceva cei doi tineri s-au mutat în casă nouă la câteva sute de metri de centrul comunei, peste drum de unul dintre marii apicultori din județ, Drăguț Nicolae. Acesta s-a bucurat de venirea tinerei familii, pentru că le cunoștea părinții amândurora, dar și pe tânărul tractorist – Augustin.
Drăguț era un fel de boier în zonă. Ca orice familie tânără, la început, nu dispuneau de toate cele necesare la ușa casei, cum se zice, și Drăguț i-a ajutat foarte mult și cu de toate, dar și Sofica, cât Augustin era la lucru, sta la el în curte ajutându-l la grădină, la vie, chiar și la stupi.
Toate mergeau atât de bine, încât nici lor nu le venea să creadă...”