Volumul propus de părintele Andrei Misaroș, sugestiv intitulat „Binecuvântată fii, sărăcie”, se situează ca un răspuns la această problem existențială a umanității. El vine să descopere calea spre ceea ce este determinativ uman, sim¬plitatea sufletului. Cu toate că apare în contem-poraneitate ca o frică atotcuprinzătoare, sărăcia nu este un act malefic, ci este o cale de curățire spre acea frumoasă smerenie a interiorului nostru și o manifestare a acceptării misiunii noastre pe pământ.
Modelele prezentate pentru a contura calea sublimă a sărăciei, deși ar putea părea contra¬dictorie ideea de accedere la starea perfectă de fericire prin sărăcie, sunt cele din sfera biblică: Dreptul Iov, Săracul Lazăr, Văduva care dăruiește totul lui Dumnezeu, Văduva din Nain, Văduva din Sarepta Sidonului și mulți alții asemenea lor. Totodată, autorul oferă răspunsuri pentru posi¬bilele întrebări pe care le-ar putea gândi cititorii acestui volum pe parcursul lecturii; se descoperă ideea potrivit căreia Dumnezeu nu privește cu ochi umani, nu caută spre ceea ce dorește omul cu gândirea vieții sale pământene, ci privește cu ochi divini, punctând atenția distorsionată pe care persoana umană o conferă lumii materiei, uitând de cea spirituală.
„Binecuvântată fii, sărăcie”, de Andrei Misaroș, este o carte deosebită, bine închegată, scrisă într-o linie aparte, între arealul predicii și cel al unui eseu teologic, în continuarea marilor tratate de teologie redactate de Sfinții Părinți, titlul putând fi rezumat la „Despre sărăcie”, dar viziunea autorului este conturată și de teologia poetică de sorginte siriacă, astfel că titlul rămâne cel propus. Dorirea sa este de a prezenta această cale a vieții, deseori sinuoasă, plină de neajunsuri și, uneori, atingând pragul sărăciei, ca fiind o școală la care există ca examen final accederea în Împărăția lui Dumnezeu. Fiecare obstacol este un test, o recapitulare a existenței noastre. Acestea trebuie trecute fără a lua prea mult seama la necazurile pe care le suportăm, fiindcă ținta este aceea care constituie cea mai sublimă dobândire: Viața Veșnică în Împărăția lui Dumnezeu.

dr. Victor Constantin Măruțoiu