Continuare firească a primei cărți se înscrie, ca o altă aripă a zborului poetic al domnului Ștefan Cotae, iar poeziile cuprinse între filele noii cărți se intitulează „Balade amare”. De ce amare? Simplu: pentru că însuși autorul îndurerat dezvăluie și înfierează minciuna, lăco­mia, hoția, cinismul, parvenitismul, impostura, prostia, nedreptatea, corupția, reliefând totodată și pericolul pe care acestea îl infiltrează, picătură cu picătură, în conștiințe și suflete.

Pamfletele sale, de altfel un fel de alegorii ce scot la iveală racilele unei societăți vier- muinde, izvorăsc tot din marea Dragoste a poetului pentru cei mulți și necăjiți a căror suferință se perindă prin ochii minții și ai sufle­tului său, suferințe pricinuite de atâtea nevolnicii, ticăloșii, umilințe, minciuni ale aleșilor noștri.

Autorul, după cum el însuși mărturisește, nu face politică, nu înfierează persoane anume, partide sau orientări politice, ci tipologii umane și comportamente reprobabile.

Așa după cum am mai afirmat, toate racilele societății noastre corupte pun în pericol pârghiile unei societăți sănătoase: învățământul, cultura, sănătatea, economia, conștiința individuală și publică, sufletul și nu mai puțin însăși existența noastră ca popor, ca națiune.

Poarta ogrăzii pământului străbun e des­chisă de poezia „La mine-n țară”, poezie în care autorul face radiografia panoramică a aspec­telor hidoase ale societății de azi care împietează viața, fiind asemenea unei „săbii a lui Damocles” gata să ne reteze firul existențial.

Rodica Scutaru Milaș