Hermeneutica memoriei, ce se dorește a fi recuperată, presupune căderi involuntare și ridicări afabile, dincolo de confesarea literară, într-un mod sincer și uman deopotrivă. Romanul acesta depă¬șește nivelul autobiografic, rămânând, vrând-nevrând, mărturia diafană a simțirii autoarei, care asemeni unei stele, luceo non uro, strălucește, dar nu arde. Dincolo de meditația tragică contemporană, romanul metaforic propus capacitează imaginația cititorului prin osteneala lecturii, întărește puterea transformării gândurilor ca izvor al cuvintelor și al sentimentelor sufletești în trăiri cu accent profetic. Cuvintele alese să exprime stările sufletești minuțios exprimate sunt direct proporționale cu așteptarea mântuirii personale într-un cadru colectiv dat. Iconomahia colectivă este răscumpărată personal în chip iconodul, personajele romanului vădind o te¬me¬rară putere transformatoare și o perspectivă de permanentă înnoire.
Problematica acestui roman fenomenal mărturisește o cadență de palimpsest literar, cu pretenție de folosință repetitivă, atât pentru autoare, prin personajele sale, cât și pentru lector, prin cronofagia literară disponibilă.
Autoarea rămâne fără grai în fața Adevărului, a Logosului Întrupat, veghind între credință și chibzuință, exprimând inefabilul cu smerenia simplității și experierea mistagogică, aducătoare de așezare și pace interioară. Necomplicarea simplității este direct proporțională cu nesimplificarea complexității, ține să ne convingă autoarea. Păstrarea echidistanței literare reușește să convingă cititorul spre lectură, cu argumentul nevoii de restau¬rare inte¬rioară, de reașezare întru lucrare și revenire întru fiire. Nevoia de a fi este mai mare, în cazul acesta, decât propria ființare. Condamnarea la fericire devine program de viețuire și integrare în buna rânduială. Strigătul interior se vede cu inima și se aude cu duhul. Doar memoria lasă timpul să curgă spre azi și viața să fie acum. Între memorie și mister stă doar un aici și un acum, ca revenire și restaurare permanentă. Doar un acum poate cu¬noaște alegerea și privilegiul alegerii.

Pr. Ioan Emilian Raza