Mașina verde aleargă printre dealurile verzi, cerul e murdar, îmi simt gâtul umflat, înghit din când în când greu, dureros, saliva, parcă aș înghiți rotițe dințate, una câte una, aspre, amare, dar ar trebui să mă bucur, sunt soldat TR, sunt student! Gândul acesta mă face să ies din amorțeală, mă uit pe geam. În România comunistă a anilor 80, noi, cei care am reușit la facultate facem o armată privilegiată, cel puțin așa se spune, doar nouă luni de cătănie și nu un an și patru luni cât fac ceilalți. Noi suntem teriști, ceilalți soldați de la trupă, trupeți!...