Denisa Balea a debutat în revista literară Libris în 2020, publicând ulterior și în revista Neuma. Scrie o poezie ale cărei rădăcini coboară în modernitatea târzie, dar a cărei răsuflare este actuală, proaspătă. Se detașează de canonul vârstei – poeta s-a născut în 1999, la Vișeu de Sus – și de cotidian, cultivând o poezie care se reclamă a fi aventură existențială. Experiența umană, din care nu putea lipsi dragostea, căreia Denisa Balea îi dedică pagini de o intensitate lirică remarcabilă, devine nucleul central al acestui volum de debut. În ciuda registrului grav în care pare să se articuleze volumul, poezia Denisei Balea este subminată interior de dimensiunea ludică. Uneori jocul semio¬tic lasă să se înțeleagă această predispoziție spre a submina sentința. Cotidianul nu se rezumă la fapte¬le imediatului, ci capătă – cum e firesc la vârsta poe¬tei – dimensiuni cosmice. Densitatea de imagini, concentrarea de efecte asupra nuanțelor, conton¬dența dicțiunii sunt atipice atât debutului în sine, cât mai ales debutului în vremurile în care un alt canon transferă dicțiunea din registrul grav în cel acut. Cu toate acestea, Denisa Balea rămâne anco¬rată într-o poezie asumat feminină, dar în gama de tonuri care produc vibrația propriei voci, care invită, sub impresia vârstei și a temelor judecate după apartenența la gen, la o lectură proaspătă a iubirilor, fricilor, speranțelor, utopiilor și dezilu¬zii¬lor într-un cadru al amplificărilor posibile. O meca¬nică a iubirii, cu întreg aparatul matematic și în¬treaga demonstrație aferentă, este redată în pagini ca într-un exercițiu cu scop pedagogic.

Adrian Lesenciuc