Alinare

Doamne, câtă frumusețe poți pune-ntr-o femeie
Și câtă durere dai ochilor ce-o sorb?
TU, care faci minuni, transform-o-ntr-o atee
Sau, într-un gest de milă, fă-mă pe mine orb.

Când cântă-a treia oară un viers în vorba-i goală,
Pe munții cei înalți îi faci de neatins,
Dar ce-ai făcut acum din trupu-i de vestală?
Ai pus un strop de vin în suflet de învins

Și ai lăsat departe un dor de-a o vedea
Ce mângâie plăcerea în ochii ei rotunzi,
O formă fără vină din carʼ se naște ea,
O groapă fără fund în care mă afunzi.