Unul dintre foarte tlnerii poeți ai României este Adrian Lupescu.
Cartea aceasta dovedește încă o dată faptul ca biologicul nu prea are vreo relevanță, mal ales atunci când este vorba de literatură. Poezia acestui tânăr este una profundă șI gravă și sunt sigur că toate simțămlntele, zugrăvirea lor stranie, vin de undeva, dinafară de el. lmaginile sunt clare, ideile fără zorzoane inutile.
Poetul sare cu nonșalanță peste tatonărille llrlce și experlmentele fals ludice. El știe că poezia nu trebuie să șocheze, că violențele de limbaj arar se pot ridica din zona trivialității și mediocrității și nici nu se lasă sedus de tehnica facilă și redundantă a cuvintelor ademenitoare. Nu există niciun fel de balast, poezia este atâta cât trebuie sa fieI
Titlul volumului - simplu, dar încărcat de forța și puritatea unei pilde aproape biblice, oferă o cheie de lectură de o inviorătoare iconoclastie.
Avem aici o viziune a unei lumi suspendate, aflată Ia dispoziția unui creator care o împinge mereu spreo vitrina în care ea sa poată fl admirată și detestată.
El are de spus ceva, altceva...

Felician Pop

 https://romanialiterara.com/2020/05/poet-la-15-ani/