Lucrarea de faţă le propune folcloriştilor, dar şi cititorilor de rând, câteva incursiuni în lumea plină de surprize a culturii populare europene. Ca metodologie de lucru, am abordat studiul comparativ al câtorva specii, ale creaţiei populare, proprii genurilor liric şi epic româneşti, basce, spaniole (preponderent catalane), franceze, portugheze, italiene. Acestora li se adaugă trimiterile către folclorul literar săsesc, maghiar, slav, lituanian, leton german, scandinav şi celtic. Studii comparative în domeniu, în care se compară literatura populară română cu literatura populară slavă, maghiară şi săsească s-au mai făcut din câte ştim noi; investigând fenomenul, nu acelaşi lucru putem afirma referitor la creaţia populară bască.

Cultura populară a unui neam este un sistem complex, cu atât mai mult, văzută la scară europeană, aceasta ne fascinează prin modul impecabil de sincronizare şi armonizare. Putem afirma astfel că fiecare etnie are, prin particularităţile naţionale specifice, propria identitate, dar, prin coincidenţa unor tipare primordiale, arhaice, care se repetă, care se regăsesc la mai multe popoare, trebuie să recunoaştem că lumea europeană „interpretează” aceeaşi partitură a unei simfonii universale. Culturile naţionale sunt instrumentele solo, adică alteritatea, iar muzica de fundal este tocmai identitatea  europeană.