Cartea domnului profesor Gheorghe Mușat – acum la a doua ediție – este o carte a acestei lupte împotriva uitării. Cine din generația de azi, în vârstă de optsprezece sau douăzeci de ani, își poate imagina o situație de viață ca aceea schițată la începutul acestui cuvânt înainte? Mai mult, cine din generațiile mai tinere poate să își imagineze ce efecte psihologice ulterioare persistă în oamenii care nu au avut norocul să supraviețuiască la marginea dictaturii, ci au fost afectați direct de forța brutală a loviturilor ei? Acestea sunt aspecte pe care domnul profesor Mușat caută să le înfățișeze, cu sprijinul unor documente în parte noi, prin pilda dirijorului Erich Bergel.
În mod firesc, publicarea unei lucrări care, prin documente incontestabile, dorește să aducă lumină în întunericul acelor ani, îi va neliniști pe toți cei care nu au ținut piept presiunii politice a dictaturii și, din teamă, s-au lăsat convinși să devină trădători ai, de exemplu, cunoscuților și prietenilor. Sau – și mai rău – s-au folosit de Securitate pentru a face rău oamenilor care, într-un fel sau altul, le stăteau în cale. Adesea au făcut acest lucru, după cum am aflat între timp din mii de dosare, cu ajutorul minciunilor: Securitatea drept complice în intrigi împotriva colegilor de breaslă. Cercetarea dosarelor Securității devine prin urmare, de fiecare dată, o privire în abisurile josniciei omenești.
Va trebui cu toții să îndurăm împreună toate acestea, pentru a ne putea elibera de balastul unui trecut politic care ne va dezrobi de umbrele lui doar atunci când vom sprijini aducerea la lumină a crudului adevăr, fără false ascunzișuri și fără ocolișuri lipsite de curaj.

Hans Berger