O carte despre raporturile lui Eminescu, Poetul naţional, cu oraşul pe care l-a numit atât de frumos „Mica Romă” este fireşte necesară, chiar dacă se înscrie în sfera minimalizată de unii exegeţi, a contribuţiilor de istorie literară locală.
De la apariţia cărţii lui Elie Dăianu, Eminescu în Blaj. Amintiri ale contemporanilor, Sibiu, 1914, au trecut mai bine de o sută de ani. De atunci, în studiile de istorie literară, popasul eminescian la Blaj în primăvara anului 1866 a căpătat dimensiunile unui semnificativ capitol din biografia poetului, depăşindu-se stadiul anecdotic al felului în care şi-a petrecut Eminescu cele trei-patru luni în oraşul de la încrengătura Târnavelor.
La început, ne-am gândit la un fel de camilpetrescian „dosar” de istorie literară, adunând aproape tot ce s-a scris notabil în legătură cu acest moment de biografie eminesciană. Cartea ar fi însumat câteva sute de pagini. Şi acum suntem convinşi de utilitatea unei asemenea cărţi de istorie literară, dar o amânăm pentru vremuri în care tipărirea unei cărţi nu va însemna un veritabil eroism intelectual.
O carte despre Eminescu este un vis tainic al oricărui istoric literar, pentru că despre Eminescu orice lucru, cât de mărunt, în atingere cu biografia şi opera sa capătă importanţă şi semnificaţie, el fiind steaua fixă a literaturii române. Iată de ce – o carte despre Eminescu şi Blajul!