S-au scurs nopți cu beznă și zile cu soare,
Iar anii s-au transformat în zile,
Trecut-au ca vântul prin văi și ponoare,
Mă copleșește dorul de tine...

E totul în gri și parcă pustiu,
Nimic nu mai e ca înainte,
Mă plimb în noapte până târziu
Pe aleea cu flori ofilite.

Odată cu anii trecut-am și eu
Și dorul de tine mă apasă,
Mă uit în oglindă, mă-ntreb de sunt eu
Sau doar o umbră prin casă.

E crud timpul și necruțător,
Cețoasă mi-e privirea și gândirea,
Mi-e dor de tine, mi-e tare dor
Și parcă mi-e sumbră trăirea.

Oprește-te, timpule, oprește-te din zbor
Și pune căpăstru ursitei.
Mi-e dor, mi-e groaznic de dor
De ochii verzi ai iubitei...