O poveste are întotdeauna un personaj principal care răstoarnă principii, gesturi desuete şi viclenii de tot felul, în final bucurându-ne sensibilitatea cu zâmbetul de rigoare al celui ce îşi redefineşte mereu apartenenţa la demnitate. Un basm modern îl are în vizor pe cel ce, de-a lungul traiectoriei fiinţei umane, a renunţat la confortul tabietar şi a ars să se împlinească în vârtejul relaţiilor cu semenii, pentru care a rescris în gesturi, idei şi fapte o idilă nesfârşită pe frontonul încrederii în virtuţile individuale şi colective.
Lor, eroilor ştiuţi şi, mai ales neştiuţi, dar prezenţi în loja permanenţei, li se datorează peregrinarea de la aşchia primului jar, la miracolul acului şi la rostogolul prin care roata ne face cadou mereu alt spaţiu de rostuit candelabre peste hăuri. Tot ce s-a agonisit prin vicleania harului, inteligenţei şi a timpului atârnat la oblâncul minutelor de scarificiu, întreg cortegiu de mici certitudini mari, sunt răspunsul la peregrinarea acestor personaje care şi-au scris basmele cotidiene pe trunchiul minutului de glorie, când se păstrează ecoul silabei care începe cu „O” şi se termină cu „M”.
Acestora, persoanelor „despre care se vorbeşte” în limpezimea cu care ne privim în lunecarea oglinzilor zilnice, lor, celor înscrişi în nomenclatorul persoanei a treia, le albim aceste poezii spre piatra de temelie a unui soclu pentru o statuie care îşi caută privilegiul de a exista, înfruntând aisberguri cioplite cu dalta nepăsării.
Să înălţăm, aşadar, un sloi de soare celor care ne-au nins cu lustrul căldurii timpul de a ne socoti şi noi, muritorii, oameni.

Vladimir CINEZAN