„Fraternitatea” s-a dovedit un exces euforic care s-a tratat grabnic cu mijloace improvizate (pe Marat, pe Danton, pe Robespierre), prin celebra ghilotină. „Egalitatea“ (din Câinele şi căţelul a lui Gr. ALEXANDRESCU) denominând clar pe autorii lozincii (locuitori ai oraşelor, BURGH-ezii) şi chiar tipul noii ordini sociale a fost valorificat până la CAPĂT (când un tânăr Consul s-a avansat la gradul de Împărat), iar „Libertatea“ (fără explicaţii) a fost trimisă americanilor să le străjuiască, să le vizeze europenilor intrarea pe teritoriu; nouă, românilor, în Constituţie, fără definiţie a rămas să ne „spună “ ORICE vrem să credem că reprezintă.
„Noua lume”, „noua viaţă” prin prisma devizei revoluţionare născocite de burghezie (tocmai de cei trei avocaţi „capitaţi” ai forumului emanator al terorismului noii ordini, „pilduiţi” prin decapitare fiziologică şi ideologică) a difractat ILUMINAREA noii imagini până-ntr-atât, încât a distins că „fasciculele” compozite, iradiind, pot produce stări nedenomonalizabile la acea vreme. A mai fost nevoie de un secol. Ciudăţenia este că „ceasornicarul” MARX a descris mecanismul funţional al capita capitalului, că perpetuum mobile al energiei „arcului” nu poate exista, că MAXIMA CONCENTRARE a sa este faptul autodesfiinţării sale, că unitatea sa de măsută (banul) obligatoriu dispare (valoarea monedă, valoarea acţiune, valoarea metal, valoarea electronică etc.), dar nu a băgat de seamă că DREPTUL legitimează LICITUL acumulărilor, deci că REPARTIŢIA (care este mijlocul autorizat de Justiţie, de drept să distri¬buie societăţii bunurile necesare existenţei) defineşte ordinea socială, că dreptul se formulează consecutiv intereselor ordonate (prioritizate) socialmente, coerent discursiv (rezultând din formulări matematic – monotone, înlănţuite neîntrerupt).
Astfel, omenirea a adoptat (-I-) principiul «De la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după necesităţi» tocmai în primitivism (în fapt în comunismul tribal), apoi (-II-) «De la toţi cei fără patrie, fiecăruia după patriotism» tocmai în sclavagism, urmând (-III-) «De la cei fără arborescenţă, fiecăruia (cu) după descendenţă» în feudalism, iar în prezent (-IV-) «De la toţi după participare, fiecăruia după acumulare». Se poate întâmpla ca opiniile multora să nu accepte formulările de mai sus, dar chiar dacă a II-a şi a III-a ar impune ample discuţii în contradictoriu, aplanarea cea mai pertinentă o oferă însă o măsură fizică, TIMPUL (măsură din fericire presupusă şi ea deformabilă, relaţionabilă – iată! între stele distanţele sunt date de vechimea imaginilor parcurse între acestea; între noi şi Soare „vedenia” noastră devine „bătrână” cam după 8,2 minute). Cel de-al IV-lea principiu a fost sintetizat (plastic): «HOMO HOMINI LUPUS!», iar adevărul denunţat stârneşte apologeţilor capitalismului intratabile reacţii agresive.