Gabriela le-a spus că mai avea un an de liceu şi nu ştia încă ce o să facă în continuare. Părinţii ei făcuseră facultatea după ce ea se născuse, la fără frecvenţă. Îi plăcea matematica şi electronica, dar încă nu era hotărâtă.
- Dar nu l-ai întrebat pe Arhanghelul Gabriel să-ţi dea un sfat?
- De unde ştii tu de Arhanghelul Gabriel?
- Cum de unde ştiu? Toată lumea ştie de existenţa lui. Şi m-am gândit că din moment ce te cheamă Gabriela ai ca protector pe Arhanghelul Gabriel. Sau faci parte dintre persoanele care încă nu reuşesc să înţeleagă că au un înger protector căruia pot să-i ceară ajutorul şi sfatul?
- Nu, dimpotrivă, îi cer sfatul mereu, numai că în ultima vreme m-a sfătuit să încerc să mai gândesc şi cu capul meu, că nu e bine să aştept toată viaţa să fiu dusă de mână.
- Nu încerca, doar fă-o.
- Aşa zice şi el. Ce ţi-e şi cu expresiile astea, de ce au mai fost inventate dacă nu e bine să fie folosite?
- Cine ştie?
Pentru moment, Gabriela a crezut că Ruben cunoaşte, printr-o metodă oarecare, relaţia directă pe care familia ei o are cu Arhanghelul Gabriel. Însă aflând că era vorba doar de presupunere ţinând cont de numele ei de botez, s-a liniştit. Ei, care crescuse cu Arhanghelul Gabriel alături, îi era destul de greu să înţeleagă cum alţii nici nu auziseră sau nu credeau în existenţa îngerilor.
Se lovise de multe ori de râsul şi batjocura oamenilor, aşa că se obişnuise să nu mai pomenească de naşul ei de botez în faţa necunoscuţilor.
După ce-au mâncat, s-au retras pentru odihnă şi au constatat că locuiesc la acelaşi hotel, doar la etaje diferite.
Gabrielei nu-i venea să creadă ce coincidenţe extraordinare erau. Locuiau în acelaşi hotel, erau din aceeaşi zonă montană, şi Ruben a sosit azi la mare, exact la timp ca să-i salveze tatăl de la înec