Chipul fericirii

Această carte nu este despre artă, nu este nici măcar despre cuvinte, această carte de povestiri este despre emoţii şi dorințe, despre cel care le vede, le simte în ceilalți și le înțelege în sine însuși, le recunoaște și le adună pentru a le contempla esența, dar mai ales pentru acela care poate să le întoarcă înțelesurile înapoi la începuturi și să le dezlege de vrajă sensurile nodale, create artificial și conjunctural în învălmășeala și graba scurgerii timpului.
Autorul dezleagă emoțiile de cuvinte, le descărnează de sensuri, le expune osatura goală și lucioasă alb în fața sufletului obosit de atâtea rostiri, ostenit de aparența a ceea ce ar putea reprezenta ele, cuvintele, dar nu o fac. Cuvintele lui sunt copii infidele ale emoțiilor neînțelese, umbre vremelnice ale mărtu¬risirilor despre calitatea zeului timp. El poate ajunge la esența lor, tremură în miezul puterii zvâcninde a nucleului ascuns al cuvintelor și mai apoi le eliberează sensurile cu bucurie, îmbrățișându-le cu toata inocența copilului creator ce este el – Mihai George Corui.
Această carte e scrisă cu un condei al înălțimii sufletului, dar de unde Mihai poate vedea chipul fericirii cuvintelor. Toate aceste mici furnicuțe scrise sau rostite, cuvinte adunate în “scoici pline de perle” cărora autorul le intuiește esența şi din taina cărora, cu multă sensibilitate și delicatețe, el le redă forța și strălucirea sensurilor, cu aceeași inocență copilărească din care iniţial s-au născut.

Georgeta Stan