Glasul Unirii. Iuliu Hossu, suvenire și omagii lirice
În orașele și satele de pe valea Someșului, pe tabloul absolvenților de la Școlile Normale din Gherla, în mijlocul corpului profesoral, se afla până în 1948 chipul blând, cu o aură de sfințenie al Episcopului Iuliu Hossu, ce avea să fie numit „Sfântul Marii Uniri”. E momentul de apogeu al luminosului său episcopat, de peste trei decenii.
Scrise într-un limbaj poetic ce mărturisește această admirație, compasiune și recunoștință pentru cel care a vestit cu glas de arhanghel întregii țări „hotărârea judecății lui Dumnezeu prin reprezentanții a toată suflarea românească”, aceste stihuri nu trebuie cântărite cu exigență prin arta scrisului în primul rând, ci prin emoția sinceră în care sentimentele de admirație și recunoștință conferă emoția poetică a odelor omagiale pentru un erou și un martir al Bisericii românilor.
Ion BUZAȘI