
În orașele și satele de pe valea Someșului, pe tabloul absolvenților de la Școlile Normale din Gherla, în mijlocul corpului profesoral, se afla până în 1948 chipul blând, cu o aură de sfințenie al Episcopului Iuliu Hossu, ce avea să fie numit „Sfântul Marii Uniri”. E momentul de apogeu al luminosului său episcopat, de peste trei decenii.
Scrise într-un limbaj poetic ce mărturisește această admirație, compasiune și recunoștință pentru cel care a vestit cu glas de arhanghel întregii țări „hotărârea judecății lui Dumnezeu prin reprezentanții a toată suflarea românească”, aceste stihuri nu trebuie cântărite cu exigență prin arta scrisului în primul rând, ci prin emoția sinceră în care sentimentele de admirație și recunoștință conferă emoția poetică a odelor omagiale pentru un erou și un martir al Bisericii românilor.
Ion BUZAȘI