Călători...

Perspectiva deschisă de acest volum al autorului Mugur Crăciun ne invită să fim părtași ai unei chemări spre o nouă viață, transformată, cu rădăcini adânci în trecut, de unde să ne regăsim seva ființării noastre. El ne devine ghid și sfătuitor, chiar călăuză a trecerii din cele ce sunt ale pământului spre cele ce sunt ale cerului, de la lumea materială spre lumea celestă, spirituală. Nu discutăm în acest cadru poetic de nuanțe religioase, ci de cele ce sunt ale spiritului uman; nu vorbim despre duh, ci despre ceea ce se poate dobândi prin cunoaștere și trăire.
Consider că Mugur Crăciun dorește, prin volumul prezent, să fie un mediator între toate cele ce sunt ale lumii și tot ce este uman, fără exagerări, fără limitări, fără abrutizări, fără forme de constrângere, fără orice ce ar putea direcționa spre o îngrădire existențială umană.
Motivele poetice sunt de sorginte romantice și, unele, clasice, dar primează, în poezia lui Mugur Crăciun, iubirea și calea spre devenire. Dialogul erosului cunoaște și nuanțe de thanatos, dar nu implică durerea autodistrugătoare, ci aceea care construiește, frumos și armonios, viața omenească.
Observăm, cu drag, cum curge versul lin, oarecum ieșind din tiparele încadrării în versificația clasică sau în cea modernă, cadența scrierii lui Mugur Crăciun păstrează doar ritmuri muzicale interioare ca măsură a respirației umane.
Acest volum ne provoacă să ne regândim viața, să ne trăim iubirea cu toată ființa și să devenim doi, spre ființare, în cea mai pură formă a experimentării dragostei.

dr. Victor Constantin Măruțoiu,
membru al Uniunii Scriitorilor din România